Familia creștină

Potrivit învățăturii Sfintei Scripturi și a Bisericii întemeiate de Hristos, însușirile familiei creștine sunt următoarele:

● Să fie întemeiată prin unirea sinceră și statornică dintre cei doi soți, cum ne învață Sfântul Apostol Pavel: Fiecare să aibă femeia sa și fiecare femeie să aibă bărbatul său (I Corinteni 7, 2). În creștinism este interzisă bigamia și trigamia, adică libertatea unui bărbat de a avea două sau mai multe femei, întrucât femeia este egală cu bărbatul înaintea lui Dumnezeu, cum spune același apostol: Nu mai este parte bărbătească, nici femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus (Galateni 3, 28);

● Să fie întemeiată din dragoste curată, devotată și liberă, adică cei doi miri să se unească de bunăvoie, neurmărind alte scopuri pământești, materiale, precum avere, cinste și mândrie, care, de obicei, ruinează familia creștină și o îndepărtează de Hristos;

● Să fie de acord și părinții tinerilor cu însoțirea fiilor lor, în aceeași dragoste și bună înțelegere;

● Mirii să nu fie rude apropiate de sânge, prin alianță sau rude spirituale. Se interzice căsătoria între rude de sânge în linie dreaptă, adică nepoți, fii, părinți și bunici. Iar gradele de rudenie în linie colaterală — adică frați, veri primari, veri de gradul al doilea etc — sunt oprite de la căsătorie până la gradul al șaptelea inclusiv. Verii de gradul al doilea nu se pot căsători între ei, cum se întâmplă uneori, căci sunt în gradul al șaselea de rudenie. Numai verii de gradul al treilea se pot căsători între ei. Membrii familiilor încuscrite nu se pot căsători decât de la gradul al șaselea în sus, iar cei înrudiți spiritual — adică nași, fini, fiii nașilor cu fiii finilor de la botez și cununie — nu se pot căsători între ei până la gradul al patrulea. Înainte de logodnă și nuntă, preotul respectiv este dator să cerceteze gradele de rudenie ale mirilor și să nu aprobe decât căsătoriile canonice. Orice excepție de la Canoanele Bisericii o poate face, după caz, numai episcopul locului.

● Mirii să ducă viață curată, în feciorie, până după cununia religioasă făcută în fața Sfântului Altar. Orice căsătorie fără cununie religioasă, numai cu cununie civilă, este considerată desfrânare și concubinaj și se canonisește aspru, cu oprire până la 7 ani de la Sfânta Împărtășanie;

● Căsătoria celor doi tineri să fie pe viață, iar nu temporar, căci este făcută cu legământ pe Cruce și pe Sfânta Evanghelie, ca să dureze până la moarte. Că zice Mântuitorul: Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă (Matei 19, 6). Iar Sfântul Pavel la fel zice: Femeia de bărbat să nu se despartă. Iar de se va despărți, să nu se mărite, sau să se împace cu bărbatul său; iar bărbatul să nu-și lase femeia sa (I Corinteni 7, 11).

Ioanichie Bălan; Călăuză ortodoxă în familie și societate vol. 2