Iisus Hristos este Ortodox
Lacrimile din rugăciunea ta sunt un semn al milei lui Dumnezeu, cu care s-a învrednicit sufletul tău în pocăinţa lui, şi că ea a fost primită şi a început să intre, prin lacrimi, în câmpia curăţiei. Căci ochii nu pot vărsa lacrimi de nu vor fi înlăturate gândurile cele trecătoare; şi de nu vor arunca... Citește în continuare →
Virtuţi sufleteşti zicem că sunt, mai întâi, acestea patru: bărbăţia, prudenţa, cumpătarea şi dreptatea. Din acestea se nasc virtuţile sufleteşti: credinţa, nădejdea, dragostea, rugăciunea, smerenia, blândeţea, îndelunga-răbdare, suferirea răului, bunătatea, nemânierea, cunoştinţa dumnezeiască, neiuţimea, simplitatea, netulburarea, nefăţărnicia, neînfumurarea, nemândria, nepizmuirea, neviclenia, neiubirea de arginţi, compătimirea, milostenia, generozitatea, neîntristarea, străpungerea inimii, sfiala, evlavia, dorinţa bunurilor viitoare,... Citește în continuare →
Dacă iubești blândețea, vei avea pace în sufletul tău. Iar dacă te vei învrednici să dobândești pacea, te vei bucura în orice încercare. (Sfântul Isaac Sirul, Despre ispite, întristări, dureri și răbdare, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 57)
Rugăciunea celui activ (practic) constă, zice, în cererea virtuţilor, iar proorocia în comunicarea adevărată a raţiunilor din ele. Rugăciunea celui ce se îndeletniceşte cu contemplarea naturii constă, zice, în cererea cunoştinţei ştiinţifice a lucrurilor, iar proorocia în comunicarea acesteia altora, priritr-o învăţătură adevărată. În sfârşit, rugăciunea celui ce se îndeletniceşte cu teologia, este, zice, tăcerea... Citește în continuare →
Dragostea, după calitate, e asemănarea cu Dumnezeu pe cât e cu putință muritorilor. Iar după lucrare e o beție a sufletului. După însușire, e izvorul credinței, adâncul fără fund al îndelungii răbdări, oceanul smereniei. (Sfântul Ioan Scărarul, din Maxime și cugetări filocalice, Editura Fotini, Galați, p. 151)
Blândețea este o dispoziție neschimbătoare a minții, prin care ea rămâne mereu aceeași, fie în cinstiri, fie în necinstiri. Blândețea constă în a rămâne netulburați față de ocările pe care le îndreaptă aproapele împotriva noastră și în a face sincere rugăciuni pentru dânsul. Blândețea este stâncă asupra mării mâniei, de care lovindu-se, sfarmă toate valurile, fără... Citește în continuare →
Părinții au stabilit, cu darul lor de deosebire, că alta este momeala, alta însoțirea, alta încuviințarea, alta robirea, alta lupta și alta așa numita patimă a sufletului. Momeala, recunosc fericiții, e gândul simplu sau imaginea a ceva adus in inimă în chip înțelegător. Însoțirea e convorbirea cu ceea ce s-a arătat în chip pătimaș sau... Citește în continuare →
Sângele mucenicului nu este mai de preț decât petrecerea monahului. Pătimirea muceniciei este din constrângere, reaua pătimire pentru virtute a monahului este de voie. Așa cum Domnul prin bunăvoire a primit patima pentru noi, la fel și petrecerea nestricăcioasă a monahului poartă, în tot trupul, crucea patimii mântuitoare. Curăția monahului templu sfânt al lui Dumnezeu... Citește în continuare →
De cugetul curviei cine îl va slobozi pe păcătos ca să fie liber, fără numai leacul cel mai de seamă și cel mai bun al pocăinței? Căci și profetul, greșind, s-a folosit de această practică, zicând cu lacrimi: “Spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda” (Ps. 6, 6). Căci... Citește în continuare →
Noi suntem creaţi pe pământ ca să fim râvnitorii frumuseţii nemuritoare şi părtaşi la convorbirile tainice ale lui Dumnezeu. Cunoaştem, suflete, înălţimea slavei tale şi nu te asemănăm cu animalele cele necuvântătoare. Noi nu vom avea unul şi acelaşi sfârşit cu ele, o suflete, deoarece nu avem unul şi acelaşi chip. Lor le este specific... Citește în continuare →
Nu vă îndoiţi niciodată, oameni, de nădejdea mântuirii, căci Cel Care a pătimit pentru noi Se îngrijeşte de mântuirea noastră. Îndurarea Lui e mai îmbelşugată decât putem pricepe, iar harul Său e mai mare decât tot ce am putea cere. Dreapta Lui e întinsă ziua şi noaptea, gata să sprijine, să mângâie şi să încurajeze... Citește în continuare →
Mulţi suntem cei ce vorbim, dar puţini cei ce facem. Dar nimenea nu trebuie să strice cuvântul lui Dumnezeu pentru negrija proprie, ci să-şi mărturisească neputinţa sa, nu să ascundă adevărul lui Dumnezeu. Aceasta pentru ca nu cumva să ne facem vinovaţi pe lângă călcarea poruncilor, şi de răstălmăcirea cuvântului lui Dumnezeu. (Sfântul Maxim Mărturisitorul,... Citește în continuare →
A cincea luptă o avem împotriva duhului întristării, care întunecă sufletul ca să nu poată avea nicio vedere duhovnicească și-l oprește de la toată lucrarea cea bună. Când duhul acesta viclean tăbărăște asupra sufletului și-l întunecă în întregime, nu-i mai îngăduie să-și facă rugăciunile cu osârdie, nici să stăruie cu folos pe lângă sfintele citiri... Citește în continuare →
:format(webp):quality(80)/http://www.bzi.ro/wp-content/uploads/2023/04/crini-de-gradina-4.jpg?resize=600%2C9999&ssl=1 "Despre castitatea sau curăția inimii")
Mai întâi trebuie curățite cu toată grija cele ascunse ale inimii noastre. Într-adevăr, cele ce ceilalți doresc să le dobândească în curăția trupului, noi suntem datori să le avem în stăpânire, în părțile ascunse ale conștiinței. Cât timp „cel tare”, adică duhul nostru „înarmat păzește casa sa”, întărindu-și cele dinăuntru ale inimii sale prin frica... Citește în continuare →
Îndelung-răbdător e cel ce aşteaptă sfârşitul ispitei şi lauda stăruinţei… fiindcă toate cele ce vin asupra lui le aduce în legătură cu sfârşitul, şi aşteptându-l pe acesta, rabdă întâmplările supărătoare. (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capita de charitate IV, 23 şi 24 [FR2, 1947, p. 102])
Așa cum în suferințele și bolile trupești așteptăm mângâiere și ajutor numai de la doctorii pe care îi căutăm cu sârguință și îi răsplătim cu dărnicie, dorind ca prin intermediul lor să dobândim sănătatea, așa și în necazurile și neplăcerile sufletești, una să ne fie chemarea puternică, una să ne fie mântuirea și apărarea –... Citește în continuare →
Fiule, înainte de orice, îndeletniceşte-te cu smerenia, care este cununa tuturor virtuţilor, ca să poţi ajunge la culmea desăvârşirii, fiindcă dreptele principii de conduită nu se îndeplinesc altfel decât prin smerenie. Strădaniile de vreme îndelungată ale multora s-au nimicit prin mândrie. Bărbatul smerit este asemenea cu Dumnezeu şi în templul inimii sale îl creşte pe... Citește în continuare →
Necazurile vieţii fac să fie încununaţi de Dumnezeu bărbaţii şi luptătorii vrednici. Omul care rabdă necazurile cu înimă bună și cu mulțumire va lua cununa nestricăciunii, virtutea și mântuirea. (Sfântul Antonie cel Mare, Învăţături despre viaţa morală a omului şi despre buna purtare în 170 de capete, cap. 77, în Filocalia, vol. I, p. 43)
Cel ce crede în Domnul se teme de chinuri. Cel ce se teme de chinuri se înfrânează de la patimi. Cel ce se înfrânează de la patimi rabdă necazurile. Cel ce rabdă necazurile va avea nădejde în Dumnezeu, iar nădejdea în Dumnezeu desface mintea de toată împătimirea după cele pământeşti. În sfârşit, mintea desfăcută de... Citește în continuare →
Mucenic viu e cel ce se căieşte cu adevărat. Prin lucrările lor, lacrimile întrec sângele, iar căinţa întrece mucenicia. Mucenicia lacrimilor vine înainte muceniciei sângelui atunci când vom primi cununa. Mucenicii sângelui vor primi cununa o dată cu ceilalţi, mucenicii lacrimilor o vor primi înaintea celorlalţi. Cine se căieşte cu adevărat pare aşadar să primească... Citește în continuare →
Și Hristos împărțindu-ne în măsură egală celor mici și celor mari harul Său și hrănindu-ne la fel pe toți spre viață, voiește ca cei mai tari să adune împreună cu alții și să asude pentru frați și să le dăruiască ostenelile lor și să-i facă copărtași de darurile de sus. (Sfântul Chiril al Alexandriei, „Glafire... Citește în continuare →
E un lucru vrednic de sfinți să suferim împreună cu cei ce suferă și să nu socotim mai degrabă cele ce trebuie bine să ne îndemne la milă față de ei, prilej de mândrie față de ei, asuprind, și necăjind și mai mult pe cei loviți. (Sfântul Chiril al Alexandriei, „Închinare în Duh și Adevăr”,... Citește în continuare →
Încercarea sufletului cu diferite necazuri se face cu îngăduința lui Dumnezeu, ca să se arate tuturor sufletele care iubesc cu adevărat pe Domnul. Este un semn distinctiv faptul de a trece prin ușa cea strâmtă a încercărilor și necazurilor. Patriarhii, profeții, apostolii și martirii din totdeauna, prin acestea s-au făcut bineplăcuți lui Dumnezeu. (Sfântul Macarie... Citește în continuare →
Cei ce nu voiesc să păzească cele ale legii, și nici să asculte nu voiesc, să se gătească să asculte și să rabde ceea ce nu voiesc. Că de vom tăcea noi, pietrele vor striga. Dacă cineva cu îndrăzneală va grăi cele de folos, plată va lua. Iar de va grăi cele despre tihnă celor... Citește în continuare →
Flămândul se topește de foame, cel gol îngheață, datornicul este dus la închisoare. Tu, însă, amâni milostenia ta pe mâine! Ascultă ce-ți spune Solomon: „Nu zice: Du-te și vino mai târziu și-ți voi da mâine, că nu știi ce aduce ziua de mâine!” (Pilde 3, 28). Cât de mari porunci disprețuiești, pentru că urechile îți... Citește în continuare →
gânduri din ortodoxie (2) 