Intr-un fel sau altul toti suferim si suntem bolnavi. Fie recunoastem, fie nu, toti incercam sa ne depasim neputintele prin diferite moduri, care de cele mai multe ori nu duc la Hristos. Vedem in Sfanta Evanghelie descrise multe minuni si vindecari facute de Mantuitorul Hristos unor oameni ca si noi. Daca "fara indoiala, iubirea este... Citește în continuare →
Duminica vindecării a doi orbi şi a unui mut din Capernaum
Hristos, Vestitorul Imparatiei si Medicul universal - (Vindecarea a doi orbi şi a unui mut din Capernaum) Matei 9, 27-35 În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se ţineau după El, strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat în casă, au venit la El orbii... Citește în continuare →
Se pocăiește corect acela care înțelege că nu merge bine și își cheamă din nou mintea la temelia ei
Despre pocăință (această omilie a fost ținută de gheronda unor studenți în Biserica Sfântului Gherasim din Ano Ilision din Athena) Vreau iarăși să-mi exprim emoția și mulțumirea că mă aflu din nou în mijlocul vostru, prin purtarea de grijă specială a părintelui Gheorghie, care este atât de iubitor și față de noi, și față de... Citește în continuare →
În necazuri este ascunsă mila lui Dumnezeu
Dacă te cuprind necazurile – bucură-te, că atunci tu mergi pe calea cea adevărată. Dar cine nu fuge de necazuri și le poartă după puterea lui, acela moștenește Împărăția veșnică. Dacă vrei să te veselești cu veselie nespusă, atunci rabdă acele necazuri pe care ți le trimite Dumnezeu și nu îți va părea rău. Dacă... Citește în continuare →
Cununa fecioriei este cea mai înaltă virtute creștinească
Cununa fecioriei este cea mai înaltă virtute creștinească. Ea este frumusețea și cununa Bisericii. Și toate fecioarele sunt numite de Sfânta Biserică mirese ale lui Hristos. Sfântul Dimitrie al Rostovului așa învață: „Lasă îngerul fără aripi și va fi ca o fecioară. Dă unei fecioare aripi și va fi înger”. „Taină străină văd și preaslăvită:... Citește în continuare →
Încearcă să rămâi în duh de pace și smerenie
În orice stare te vei afla, încearcă să rămâi în duh de pace și smerenie, nu judeca pe nimeni, nu necăji și silește-te ca, după porunca apostolului, cuvântul nostru să fie dres cu sare duhovnicească. Faptul că nu ești așa cum ar trebui să fii, nu e mare minunăție: ai venit să înveți viața duhovnicească.... Citește în continuare →
Gheron Iosif Cea dintâi cerință pentru fiecare păcătos care se pocăiește este să înceteze să păcătuiască
Despre pocăință (această omilie a fost ținută de gheronda unor studenți în Biserica Sfântului Gherasim din Ano Ilision din Athena) Viața împotriva firii, în care se află toți aceia care încă nu au început să se pocăiască, este legea poftei. După cădere, omul a pierdut simplitatea, și-a pierdut personalitatea și acolo unde mai înainte era... Citește în continuare →
Să nu ne mândrim când ajutăm pe cineva
Vine cineva la mine, discutăm despre problema lui și găsim o soluție. Dacă spun: „Ce bine că am fost aici să pot ajuta!” ‒ Hei! Ce cădere! (adică, pentru mine). S-a întâmplat să fiu aici și să pot ajuta. Dar dacă nu eram, Dumnezeu ar fi trimis pe altcineva! Pentru că Domnul spune: „Îi pot... Citește în continuare →
Șterge imediat urma păcatului cu Rugăciunea lui Iisus
De obicei, cugetele goale se rotesc prin cap. Să le urmăriți pe acelea care pătrund inima ca o săgeată, lăsând acolo o urmă. Ștergeți imediat această urmă cu rugăciunea, punând în locul ei o simțire opusă. Atunci când se păstrează căldura, astfel de întâmplări sunt rare și slabe. Aprindeți în voi frica de Dumnezeu. Țineți... Citește în continuare →
Taie grija! – Roadele frumoase
In primăvara anului 1964, când l-am vizitat pentru prima dată pe Stareţul meu, era încă singur. Cu toate acestea, liturghisea în fiecare noapte cu ajutorul părinţilor Arsenie şi Iosif. Prin aceasta el îndeplinea cu credinţă porunca Stareţului său: „Părinte Haralambie, să tai grija!” Iar prin respectarea acestui program isihast, Părintele Haralambie a ajuns la stări... Citește în continuare →
Prăpastia dintre generatii si vederea împărăţiei
Cum ai putea să-l îndrepţi pe fiul tău şi sa-i dai sfaturile necesare celuilalt, care este dezinteresat, atâta vreme cât tu însuţi, ce te găseşti la o vârstă înaintată, faci aceleaşi urâciuni? (Sfântul Ioan Gură de Aur) Oricum ar fi viaţa fiecărui om, suntem „condamnaţi” să trăim ca fiinţe în relaţie, în relaţie cu Dumnezeu... Citește în continuare →
Punerea la încercare a sufletului
Şi nu ne duce pe noi în ispită. (Luca 11,4) Cuvântul „ispită” are două înţelesuri. In Deuteronom 8, 2 se spune: ca să te ispitească în sensul în care Dumnezeu l-a ispitit pe Avraam (Facerea 22, 1). Incă de la începutul omenirii Dumnezeu îi ispiteşte în acest înţeles pe oameni. Prima ispitire de acest fel... Citește în continuare →
Voia lui Dumnezeu
Facă-se voia Ta precum în cer, aşa şi pe pământ. (Luca 11,2) Cea mai bună soartă pentru om pe acest pământ este să facă voia lui Dumnezeu: nu numai uneori, nu superficial, nu în silă, cum se întâmplă adeseori, ci aşa cum este făcută ea în ceruri. Primele trei cereri ale Rugăciunii Domneşti sunt legate... Citește în continuare →
Fericirea raiului
Un vis este viaţa de aici, cu bucuriile şi desfătările ei trecătoare, dacă o comparăm cu viaţa viitoare şi cu odihna ei nesfârşită. Ceea ce este un vis în comparaţie cu un veac, aşa este viaţa de acum în comparaţie cu cea de dincolo. Sau poate şi mai mult. Ceea ce este o picătură de... Citește în continuare →
De câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui
De îndată ce-am greșit, cu zdrobire neprefăcută să ne întoarcem cu rugăciune către Dumnezeu și să ne pocăim cu adâncime! Aceasta măcar ne-a fost dată, aceasta stă în puterile noastre. Prin rugăciune, credința noastră se va întări, inima se va înmuia tot mai mult și duhul nostru se va smeri. Atunci, Dumnezeu ne va da... Citește în continuare →
Şi eu nu am frica de Dumnezeu
Cel ce nu are frica lui Dumnezeu întru sine, unul ca acesta uşor este prins de uneltirile diavolului. Cel ce nu are frica lui Dumnezeu întru sine se răspândeşte cu mintea, petrece cu nebăgare de seamă, doarme fără de grijă, se trândăveşte spre lucrurile lui, lăcaş al dezmierdărilor se face. Cu tot lucrul veselitor se... Citește în continuare →
Păziti-vă de cârtire
Păziti-vă mai ales de cârtire, oricine ar fi cel către care se îndreaptă ea. Cârtirea este mai rea şi mai vătămătoare decât toate. Mai folositor şi mai liniştitor este să ne învinuim în toate şi pentru toate pe noi înşine, nu pe ceilalţi. Mai ales, trebuie să ne păzim de cârtirea îndreptată împotriva Proniei lui... Citește în continuare →
Adeseori mă zbat ca peştele pe uscat
Cel ce râvneşte după viaţa duhovnicească, nicidecum nu poate spune: fac una şi alta şi iată ce dobândesc. Zbate-te ca peştele pe uscat, căutând, şi vei primi ceea ce Domnul va binevoi să-ţi dea şi atunci când va binevoi. Dacă întârzie uneori cele cerute, aceasta depinde de lipsa de pregătire a solicitantului cu privire la... Citește în continuare →
Când stai în genunchi și mâinile ți se strâng în rugăciune, atingi cerul
Ştiți ce înseamnă „a ţine mâinile în sus”? Înseamnă a-ţi face prin rugăciune o legătură cu Cerul, cu Dumnezeu şi, prin această legătură, să primeşti dar şi putere de sus; înseamnă să stai ca un pământ însetoşat sub ploaia darului şi harului de sus. Când astfel ţii mâinile în sus, să ştii că steagul biruinţei... Citește în continuare →
„Orice aţi face, lucraţi din toată inima!“ Viclenia diavolului şi greutatea luptei
„În cele mai multe cazuri încercările ce vin asupra noastră, la prima vedere, sunt neînsemnate încât nici nu le-ai putea socoti încercări. Dar aceasta-i doar o viclenie a vrăjmaşului care, datorită unei experienţe îndelungate, a dobândit în lupta cu omul necălit o dibăcie extraordinară. Îngerul căzut a observat că ispitele evidente, grosiere şi violente îi... Citește în continuare →
Omul smerit
Stareţul învaţă în cuvinte simple şi, înainte de toate, prin chipul său plin de bucurie şi har, prin pacea sa lăuntrică şi a gândurilor: „Nu trebuie să spunem nimic, nici să vorbim, dar simţind că ne este foarte plăcut în prezenţa unei fiinţe înţelegătoare, care este smerită, blândă, plină de dragoste şi bunătate. Nu e... Citește în continuare →
Fără isihie nu e cu puţintă să ne curăţim
– Cum, preacuvioase, l-a întrerupt iarăşi teologul, învăţătura Domnului despre desăvârşire nu poate fi aplicată decât în pustiu? Învăţătura despre desăvârşire e privilegiul câtorva şi pentru aceasta trebuie neapărat ca cineva să rupă legătura dragostei faţă de fraţii din lume. şi faţă de societate? – Că împărtăşirea de desăvârşire este un privilegiu al câtorva, aceasta... Citește în continuare →
Liniştea înseamnă renunţarea la lupta cu gândurile
Liniştea trupului implică limitarea grijilor faţă de trup: „începutul liniştirii este ieşirea din lucruri şi din griji”, spune Sfântul Grigorie Sinaitul. Stadiul intermediar „este puterea luminătoare, iar sfârşitul este extazul şi răpirea minţii la Dumnezeu”. Aceeaşi idee o împărtăşea şi Sfântul Ioan Scărarul: „Iubitorul de singurătate şi linişte şi-a ferecat gura”. Aşa-numiţii Părinţi „neptici” nu... Citește în continuare →
Rolul îndrumării duhovniceşti în starea de echilibru sufletesc
După o perioadă de 40-50 de ani de educaţie atee, eu constat la oamenii care s-au născut şi au trăit în vremea aceea că nu au deloc o educaţie creştină moştenită de la moşii şi strămoşii lor. Eu constat, prin femeile care vin, că bărbaţii lor nu sunt credincioşi. Lupta este ca, aducându-i şi pe... Citește în continuare →
Ai moştenit un bun câştigat nedrept, vei da şi tu răsplată
Ma vei întreba: „Toţi oamenii lacomi vor fi pedepsiţi?” Cu siguranţă, cu toate că nu vor primi toţi aceeaşi pedeapsă. Iar dacă nu vor fi pedepsiţi în această viaţă, să-ţi pară cu atât mai mult rău de ei, pentru că vor fi pedepsiţi în cealaltă viaţă, unde îi aşteaptă flăcările iadului. Dar nu vor suferi... Citește în continuare →