Iisus Hristos este Ortodox
Soarta? „Şi când a sosit la locul acela, Iisus, ridicându-şi ochii, l-a văzut” (Luca 19, 5) […] Un om, care nu are nicio idee despre cuvântul lui Dumnezeu şi judecă lucrurile lumeşte, când aude că Hristos S-a oprit pe cale, Şi-a înălţat ochii şi l-a văzut pe Zaheu în copac, va spune că aşa a... Citește în continuare →
“(…) Această frică de judecata, de părerea altor oameni este ceea ce adesea ne împiedică schimbarea, chiar și când suntem capabili de a modifica, de a face un pas, fiindcă acest pas trădează trecutul nostru. Suntem cu mult mai înfricoșați de a fi luați în râs, decât de a fi aspru criticați. Imaginați-vă situația! Avem... Citește în continuare →
Fără conştiinţa puternică a ajutorului lui Hristos, să nu căutăm crucea. Să nu ne încredem că putem suporta crucea fără ajutorul Lui. Dar conştiinţa trebuinţei ajutorului lui Hristos trebuie Însoţită de conştiinţa păcatului nostru şi a neputinţei ce ne vine din această cauză de-a suporta crucea. ,,Port crucea, pentru că sunt păcătos. Dar o pot... Citește în continuare →
Un Părinte Profesor, aflat la o conferinţă internaţională în Rusia pentru ceva vreme, nimereşte într-o seară la o familie de credincioşi care se oferă să îl şi găzduiască, măcar pentru o seară, mai ales că voiau să discute o problemă care îi măcina mult. De ani şi ani, tânăra familie se tot ruga lui Dumnezeu... Citește în continuare →
Dumnezeu zice aşa: „Dacă tu, omule, Îmi mulţumeşti pentru puţin, pe urmă Eu am să-ţi fac şi mai mare bine şi în veacul de acum şi în cel viitor”. Deci fericit şi de trei ori fericit este creştinul care mulţumeşte lui Dumnezeu în toată vremea pentru binefacerile Lui. Bine a zis Sfântul Isihie Sinaitul: „Precum... Citește în continuare →
Zaheu, urmând Calea Domnului, L-a aflat pe Domnul ca însoțitor, ca oaspete în casa Sa, și inima lui s-a lărgit, cuprinzându-i pe toți oamenii. Astfel și noi, când ne îndreptăm pe Calea Domnului și învățăm să ne „pogorâm”, devenim părtași harului Său; acest har lărgește inima și atunci ne aflăm adevărata noastră menire: noi toți... Citește în continuare →
1. Când vei socoti câştigarea banilor şi multul lor folos ca pe o amăgire vremelnică, vei cunoaste că petrecerea cea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu e altceva decât bogăţia. Gândindu-te la aceasta cu încredinţare şi cu ţinere de minte, nu vei suspina, nu vei plânge, nu vei învinui pe nimeni şi pentru toate vei mulţumi... Citește în continuare →
Cunoașterea firească, adică deosebirea binelui de rău, care de Dumnezeu a fost sădită în firea noastră, ne convine că trebuie să credem în Dumnezeu, care Le-a zidit pe toate. Și credința ne dă teamă, și ne silește pe noi teama, să ne căim și să lucrăm. Și astfel se dă omului cunoașterea cea duhovnicească, adică... Citește în continuare →
De ce nu primim de la El ceea ce cerem? Vă mai spun încă o dată: pentru că, de obicei, Îi cerem lucruri vătămătoare pentru noi, crezând că sunt bune şi că ne sunt de folos. Nu ştii, tu, omule, care ţi-e interesul. Dar Cel Care ştie nu îţi ascultă rugăciunea, pentru că are mai... Citește în continuare →
Faptul că ne plictisim unii de alţii, prietenii de prieteni, soţii între ei, arată că de fapt între noi nu există relaţii adevărate. Ca să mă plictisesc de cineva, trebuie să-l epuizez, să-l ştiu ca în palmă. Or, persoana este infinit de adâncă, fiind chip al Treimii neajunse. Dacă ne plictisim de om, înseamnă că... Citește în continuare →
Când eram bolnavă, mă supăram pe copii că nu mișcau un deget ca să mă ajute. Am venit la părinte ca să-l întreb ce să fac: – Când te vei simți obosită, mi-a răspuns el, să-ți faci semnul crucii și să spui: „Fac acest lucru pentru Hristos”, și Hristos te va ajuta. Am ascultat sfatul... Citește în continuare →
Creştinul neapărat trebuie să fie un nevoitor. Cu atât mai mult monahul, preotul. Urându-te pe sineţi, începând prin a te chinui, nu numai cu înfrânarea de la patimi, dar şi împotrivindu-te lor, adică tăbărând asupra lor, şi dintr-o dată simţi uşurare: ca o lumină oarecare se iveşte în suflet. Sf. Vasilie cel Mare şi Ioan... Citește în continuare →
Pentru a te ruga „în Numele Său” e oare necesar să înţelegem semnificaţia lui, atributele lui, natura lui? Da. Nu numai că este necesar, dar este chiar esenţial, dacă e ca bucuria noastră să fie deplină. Asimilarea adâncurilor inepuizabile ale vieţii în Hristos cere toată tăria noastră, efortul necontenit de o viaţă. Conţinutul sau sensul... Citește în continuare →
Vorbind despre Dumnezeu ca dragoste, părintele scrie că s-a încredinţat pe deplin de acest adevăr. Un loc al epistolei sale este deosebit de limpede: „De mult m-am încredinţat că Dumnezeu este dragoste, după care însetează fiecare dintre noi. M-am încredinţat că ne caută, ne cheamă şi că această dragoste a Lui pentru noi nu se... Citește în continuare →
La Sfânta Ana trăia un stareţ cu ucenicul său. Acesta adeseori făcea neascultare. Odată, în ajunul unei sărbători a Maicii Domnului, ucenicul i-a spus stareţului: – Părinte, mă duc să pescuiesc, poate voi prinde vreun peşte ca să mâncăm, căci mâine este praznicul Maicii Domnului. – Fiul meu, îi spuse stareţul, vecinii noştri sunt pescari... Citește în continuare →
„Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui“. Şi să ştiţi că Dumnezeul nostru nu interzice! Nu este interzis să deznădăjduim. Ce vrea să zică Dumnezeu este că… nu-i nevoie. Dumnezeu are destulă putere ca să ne scoată din orice iad. Hristos chiar înainte să se pogoare, literal, în iad cu sufletul a zis ucenicilor: „Îndrăzniţi,... Citește în continuare →
Atât căsătoria, cât şi celibatul sunt modalităţi de trăire a Evangheliei, de anticipare a Împărăţiei, care a fost descoperită deja în Hristos şi care trebuie să vină cu putere în ziua cea de pe urmă. Prin urmare, există doar o căsătorie „întru Hristos”, pecetluită prin Euharistie, şi un celibat „în numele lui Hristos”, care poartă... Citește în continuare →
Nu și-a întors fața Sa de la noi, când, înstrăinați, rătăceam în felurite păcate, ci tocmai când moartea era gata să ne înghită, El ne-a chemat la viața veșnică și când, necunoscători față de binefacerile Lui, noi ne înstrăinam de El, atunci, ca un părinte prea îndurerat, ne-a căutat; cu toate că stătea în scaunul... Citește în continuare →
Prin tragere de inimă, binele tău se socotește îndoit. Milostenia care se face cu strângere de inimă sau din constrângere este fără rod și searbădă. Când facem binele, trebuie să sărbătorim și să nu ne tânguim. Sau crezi că milostenia nu este obligatorie, ci benevolă? Oare socotești că nu este poruncă, ci sfat și îndemn?... Citește în continuare →
Ascultă, așadar, care sunt virtuțile sufletului și ce este propriu fiecăreia: 1. virtutea sufletului înseamnă să iubești pe Dumnezeu și să disprețuiești faptele pe care El nu le iubește; 2. virtutea sufletului înseamnă să alegi răbdarea și să te ferești de nerăbdare; 3. virtutea sufletului înseamnă să păzești neprihănirea, atât a trupului cât și a... Citește în continuare →
Un părinte bătrân, pe nume Evloghie, mort în 1948, i-a descoperit unui ucenic că în timpul unei sărbători închinate Maicii Domnului, la Vohod, a văzut o mulțime de îngeri adunându-se în bisericuța unde slujea, ca să tămâieze pe preot. Deodată, i s-a părut că ochii îl înșală, deși inima îi era fericită și bătea de... Citește în continuare →
Prealuminatele praznice, pe care le vedem astăzi în Biserica Darului, n-au ajuns la noi deodată, desăvârșite și preasfinte. Ci ele au fost în Legea Veche abia în fașă, abia încolțite și în umbră. Mai înainte de Moise și de Legea Veche, patriarhul Iacov, închipuind Sfânta Cruce, a binecuvântat pe fiii lui Iosif, pe Manase și... Citește în continuare →
Să avem dragoste unii față de alții căci „Dragostea și cu frăția/ Mult întrece bogăția”. Că din dragoste izvorăște mila. „Dragostea îndelung rabdă, nu se mândrește, nu se trufește, nu se mânie, nu gândește rău, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr”. Aceasta dacă am avea-o noi, dragostea cea adevărată, dragostea duhovnicească!... Citește în continuare →
Părinte, ați putea să ne mai spuneți ceva despre aflarea inimii? Când ne aflăm inima, primul lucru pe care îl înțelegem este că-I aparținem cu totul lui Hristos, că suntem ai Lui, că avem o anumită putere și că fiecare chemare a Numelui Său se săvârșește în tăria Duhului Său. Este un lucru greu de... Citește în continuare →
Să cerem de la Dumnezeu, prin rugăciune, frica de Dumnezeu și cugetare la moarte; că frica de Dumnezeu e începutul înțelepciunii, iar frica de moarte și de judecată păzesc de păcate și ne îndeamnă la pocăință. Acesta este, cred eu, cel mai bun sfat pentru mireni. Din frica de Dumnezeu nasc și cresc în noi... Citește în continuare →
gânduri din ortodoxie (2) 