Viața creștină seamănă cu suișul la deal. Cel ce suie se ostenește pentru suiș, dar pe măsură ce suie i se descoperă tot mai multe lucruri, pentru că orizontul lui devine tot mai larg. Așa și în creștinism: cu cât sporește cineva mai mult în viața creștină, cu atât devine mai largă sfera lucrurilor duhovnicești... Citește în continuare →
Este precum un orfan un om fără duhovnic
Nu vă lăsaţi sufletele pribege și pline de gânduri patimi și păcate! Alergaţi la duhovnicii voștri pe care îi aveţi, dacă nu îi aveţi căutaţi duhovnici că este mare nevoie! Mergeţi cu curaj și fără de rușine și recunoașteţi ceea ce aţi greșit în faţa lui Dumnezeu și așa veţi afla odihnă sufletelor voastre! Nu... Citește în continuare →
De viclenii diavoli să nu te temi
Cuvânt al Sfântului Antonie cel Mare Avem vrăjmași înfricoșători și plini de răutate, pe viclenii diavoli, și lupta noastră este împotriva lor. Ei ne urăsc pe noi, creștinii (ortodocși), fac orice cu scopul de a împiedica urcușul nostru spre cer, să nu cumva să urcăm noi acolo de unde au căzut ei. De aceea și... Citește în continuare →
Nu părăsiți Biserica Ortodoxă fiind înșelați de alții
Fiți atenți la prorocii mincinoși (Matei 24, 11; Marcu 13, 22), că s‑au înmulțit în ultima vreme. Să nu vă înșele nimeni. Chiar dacă ați făcut și cele mai mari păcate, să nu cumva să părăsiți Biserica Ortodoxă! Aici este vindecarea și scăparea sufletului! Ortodoxia este singura care păstrează neștirbit poruncile și rânduiala lăsată de... Citește în continuare →
Începutul vieții după Dumnezeu este lepădarea de lume
Lepădarea de lume înseamnă a fugi de păcatul din această lume trecătoare și înșelătoare. Moartea faţă de lume sau mortificarea faţă de plăcerile ei înseamnă de fapt a deveni, în urma unor încercări duhovniceşti, insensibili la ispitele ei. Părinţii duhovniceşti învaţă că lumea, privită în ea însăşi, este trecătoare, de ea depinzând, însă, locul şi... Citește în continuare →
Intre călugărie și căsătorie fiecare are de ales
Căsătoria şi familia nu sunt o piedică în calea virtuţii, acestea fiind rânduite de Însuşi Creatorul universului. Căsătoria nu numai că nu ne împiedică cu nimic în trăirea filosofiei celei după Dumnezeu, dacă voim să fim cu mintea trează, dar aduce în viaţa noastră şi multă uşurare. Încă de la începutul creştinismului, fecioria a fost... Citește în continuare →
Prin răbdare pier gândurile cele rele
Precum dacă cineva va pune într-un vas șarpe și scorpie și îl va astupa, negreșit, cu vremea mor, așa și gândurile cele rele, de la draci odrăslind, prin răbdare lipsesc. A întrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gândurile cele spurcate. Și i-a zis lui avva Pimen: precum o ladă plină cu haine, de le... Citește în continuare →
Pericolul care ne pândește în furtuna gândurilor
Așa cum nu poți opri vântul, așa nici gândurile nu le poți opri să vină. Alt lucru este, însă, să le stai împotrivă. Un frate a venit la avva Pimen și i-a zis: – Avvo, multe gânduri am și mă primejduiesc din pricina lor. Și l-a scos pe el bătrânul afară sub văzduh și i-a... Citește în continuare →
Să nu te amăgească frumuseţea femeilor
Mai bine este ţie să te apropii de foc ce arde, decât de femeie tânără şi necuvioasă. Nu adăsta cu mintea în cugete spurcate şi necurate, ca să nu aibă loc în inimă împreunarea cu ele. Cu cât rămâne mai mult o faţă de femeie în mintea ta, cu atât e mai mare pofta ce... Citește în continuare →
Ce se dobândeşte cu trudă este şi folositor
Cel care este întrebat nu trebuie să vorbească mult, ci doar să răspundă celui care întreabă, pentru ca binele să fie făcut prin voinţă liberă. Ce se dobândeşte cu trudă este şi folositor. Cel care este întrebat nu trebuie să vorbească mult, ci doar să răspundă celui care întreabă, pentru ca binele să fie făcut... Citește în continuare →
Prin rugăciune și cuvântul lui Dumnezeu se curăță toată răutatea
Fără rugăciune sufletul e mort. Vorbăria e dăunătoare în rugăciune, aşa cum a zis apostolul. Importante sunt dragostea şi sârguinţa către Dumnezeu. Cuviosul Nectarie vorbea mult şi cu dragoste despre rugăciune: „Prin rugăciune şi cuvântul lui Dumnezeu se curăţă toată răutatea. Sufletul nu se poate împăca cu viaţa şi se alină numai prin rugăciune. Fără... Citește în continuare →
Ispitele îi vin omului de la diavol, de la lume şi de la propria sa fire
Definind ispita sau momeala (προσβολι), “o mişcare fără imagini a inimii”, Sfântul Marcu Ascetul arată că aceasta este universală, întrucât “a nu avea experienţa momelii răului e propriu firii neschimbabile, nu celei omeneşti”. Cu toate acestea, Sfântul Isaac Sirul nuanţează, referindu-se la diferite grade, nuanţe sau intensităţi ale ispitei diavoleşti şi subliniază că diavolul are... Citește în continuare →
Prețuiți timpul care este foarte scump
Prețuiți timpul care este foarte scump, nu mai poți schimba nimic în vesnicie, tot ce poți sa faci, acum o poți face. Cine crede ca poate sa ajungă la cer fara pocăință sinceră, serioasă și luptă împotriva plăcerilor și lepădare de sine se amageste. Amânarea, nepasarea, uitarea ne duce la adormire, la delăsare, la paralizie... Citește în continuare →
Scara la ceruri
Patriarhul Iacob porni într-o călătorie, pe un drum de 60 de km spre Mesopotamia. Într-o seară, fiind obosit de mers, se culcă și adormi cu capul pe o piatră de Jertfelnic. Atunci văzu în vis o scară mare sprijinită pe pământ, iar vârful îi atingea cerul. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe... Citește în continuare →
Cum curățăm inima de gânduri necurate fiindcă diavolul caută să ne întineze gândurile bune, rugăciunea și cugetarea sfântă? Au mari bucurii toți cei care caută să‑și curețe inima, dar inima se curăță așa: a nu sta de vorbă cu gândul, a nu mă lăsa târât de el și a zice mereu Doamne Iisuse ori o... Citește în continuare →
Inseamnă că nu ţi-e frică de Dumnezeu dacă ţi-e teamă de ceva din lume
Sfinţii Părinţi ai Bisericii, ne dau sfatul că se cade să stăm mereu de strajă la poarta sufletului, ca să nu lăsăm gândurile aduse de duhurile amăgitoare ca să intre în casa sufletului şi să nu le dăm scaun să şadă, nici să începem dialog cu ele, cu alte să fim santinelă trează şi categorică... Citește în continuare →
Mergând după Hristos, cum putem să biruim moartea
Cercetează-te pe tine însuți, sărmane, care te-ai botezat în Hristos și în moartea Lui, ca să afli care este moartea pe care a omorât-o, dacă mergi pe urmele Lui (I Petru 3, 18). Și arată-mi felul morții pe care o ai tu. El este fără de păcat și, arătându-ți-se ție, ți-a premers în toate: În... Citește în continuare →
Viitorul care te îngrozește
„Mi-e frică. Mă gândesc că anii vor trece, că mă voi trezi într-o zi dându-mi seama că n-am trăit. Și cred că atunci mă voi plictisi și de toate cele pe care vreau să le fac, pur și simplu nu le voi putea face. Cred că atunci va fi prea târziu. Viitorul mă îngrozește. Acel... Citește în continuare →
Acum este vremea potrivită, acum este ziua mântuirii
Vorbe de duh despre mântuire Acest cuvânt tainic, „mântuire„, este întâlnit de foarte multe ori în Vechiul Testament, în Noul Testament şi în scrierile Sfinţilor Părinţi, aşa cum decurge din următoarele exemple: „Scopul suprem al Sfintei Biserici Ortodoxe este recâştigarea oilor pierdute, pacea universală şi mântuirea tuturor„. „Trebuie să avem o încredere neclintită că Dumnezeu... Citește în continuare →
Că ne rugăm doar ni se pare
Părintele Ioan din Kronstadt vorbeşte despre oamenii care „numesc rugăciune ceva ce nu este deloc rugăciune: de pildă, cineva se duce la biserică, stă acolo o vreme, se uită la icoane sau la ceilalţi oameni, şi spune că s-a rugat lui Dumnezeu; sau alteori stă acasă dinaintea unei icoane, se închină, spune câteva cuvinte pe... Citește în continuare →
Semnele pe care ni le-a dat Hristos
Noi, creştinii ortodocşi, deja am recunoscut şi acceptat semnele Primei Veniri a lui Hristos. Însuşi faptul că suntem creştini ortodocşi înseamnă că am făcut aceasta.Ştim înțelesul acestor semne, ca de pildă: semnul lui Iona, cei 490 de ani ai lui Daniel şi multe altele pe care Domnul le-a împlinit. Dumnezeieştile slujbe ortodoxe sunt pline de... Citește în continuare →
De moarte trebuie să ne fie frică?
Ai auzit de fericitul Avacum diaconul? Când turcii îl duceau prin Belgrad ferecat în lanțuri ca să-l tragă în țeapă, acest bosniac viteaz cânta: „Sârbul este a lui Hristos, se bucură de moarte!” Cuvintele acestea sună cu totul în duhul apostolului Pavel, care le scrie filipenilor: Dorință am a mă slobozi și împreună cu Hristos... Citește în continuare →
Libertatea este o stare interioară
Libertatea este o stare interioară. Și singurul responsabil ești tu și numai tu. Am fost învățați, ca mereu altcineva să fie vinovat pentru sclavia noastră. Societatea, patimile, semenii noștri, îndatoririle, greutățile, bolile, moartea. Să nu crezi, că toate acestea nu-i înspăimântă pe toți. Însă nici societatea, nici patimile, nici semenii noștri, nici greutățile, nici bolile,... Citește în continuare →
Când neliniștea sufletească începe să te sufoce
Scopul diavolului este să-L uităm pe Dumnezeu. De aceea ne sufocă cu neliniștea sufletească și ne aruncă în griji peste măsură, în multe activități, în frământări, în dorințe obositoare, în nesațul de informație și în multe altele, ca să ne aibă mereu amețiți într-un dezgust duhovnicesc și să nu putem în nici un chip să... Citește în continuare →
Duminica a III-a după Rusalii (Increderea în Providenţă)
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e in tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe... Citește în continuare →