Iisus Hristos este Ortodox
Pe Dumnezeul Care, în esenţa Sa, este dincolo de orice concept, de orice nume şi de orice chip, Biserica lui Hristos Îl cunoaşte în experienţa ei de veacuri. Şi prin ultima experienţă cu putinţă omului, Părinţii noştri au devenit părtaşi ai acestei cunoştinţe şi ne-au lăsat-o ca pe o moştenire preţioasă şi de neînstrăinat. Smeritul... Citește în continuare →
Dumnezeu, Cel Ce a creat operele Sale mari, dar rânduieşte să fie rostite şi aceste mici cuvinte ale mele, să vă dea vouă în tot lucrul înţelegerea adevărului Lui, ca să înţelegeţi din cele văzute pe Cel nevăzut, iar din frumuseţea şi măreţia zidirilor să vă faceţi o idee potrivită de Cel Ce ne-a zidit... Citește în continuare →
Dacă ni se va întâmpla nouă cândva a ne osteni puţin pentru Domnul, sau şi mai presus de putere, să nu cârtim, căci cel ce cârteşte se arată pe sine că nu dintru a sa bună voinţă lucrează. Dar tu, ca un înţelept, nu te certa cu fraţii cei mai leneşi, nici nu râvni pe... Citește în continuare →
Zis-a iarăși: niciodată nu m-am culcat să dorm având (ceva) asupra cuiva, nici am lăsat pe cineva să se culce, să doarmă având (ceva) asupra mea (Mt. V, 23 și Marcu XI, 25). Aceasta, pe cât am putut. (Avva Agathon)
Mare nenorocire este părerea de sine! Mare nenorocire este lepădarea de smerenie! Mare nenorocire este acea întocmire şi stare sufletească în care aflându-se monahul, fără a fi întrebat, mânat de conştiinţa „valorii sale”, începe să înveţe, să acuze pe aproapele! Fiind întrebat, refuză să dai sfat şi să-ţi spui părerea, ca unul care nu ştii... Citește în continuare →
Întrebaţi: „Oare la toţi viaţa cu adevărat creştină începe printr-o cotitură dureroasă, iar cel ce n-a trecut printr-o asemenea cotitură n-a început încă să trăiască creştineşte?” Nu, nu la toţi. Cei ce au păstrat harul botezului în toată curăţia lui nu trec printr-o asemenea cotitură. Dar şi ei trebuie să-şi dea seama de momentul când... Citește în continuare →
Dacă omul urmează în viaţa sa glasul raţiunii, simţămintele dragostei şi cerinţele conştiinţei, el se poartă ca o fiinţă raţională şi liberă - şi cu cât face asta într-o mai mare măsură, cu atât îşi întăreşte şi îşi dezvoltă libertatea voinţei. Dimpotrivă, dacă omul preferă în viaţă ceea ce este rău, vătămător, păcătos, el îşi... Citește în continuare →
Din vremuri imemoriale, Biserica ştie: viaţa noii fiinţe omeneşti începe din clipa zămislirii ei. În vremea noastră, ştiinţa a stabilit lucrul acesta exact şi limpede. Există chiar un film cutremurător, „Strigătul mut”, în care se arată cum pruncul avortat în pântecele mamei se străduie cu neajutorare şi deznădejde să scape de moarte. (Mitropolitul Vladimir al... Citește în continuare →
Da, prietene, da! După ce termini păcatul de săvârşit, ridică-te, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, şi zi: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Cel ce m-ai zidit, Doamne, miluieşte-mă. Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă! Aceste cuvinte sunt destule ca să ne împăcăm cu Dumnezeu, să trecem... Citește în continuare →
În orice ispită am cădea, dacă nu îngenunchem, dacă nu ridicăm mâinile noastre şi nu vărsam lacrimi de implorare, ispita nu se îndepărtează. Ajutorul îl vom lua de la Hristos numai prin rugăciune. Ceea ce vrea Hristos de la noi e să înţelegem păcătoşenia noastră, să avem cunoaştere de sine, să cerem iertare prin spovedanie... Citește în continuare →
Gheronda, să vorbesc despre o greutate pe care o întâmpin sau să tac? Dacă nu vorbești despre greutatea ta din dragoste, pentru a nu-i îngreuna pe ceilalți, îți vei păstra pacea lăuntrică. Această greutate îți va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai bine să te împovărezi tu, decât să fie împovărat celălalt din pricina ta. Odată... Citește în continuare →
Hristos, fiind Creatorul a toate, este și Mântuitorul a toate, deci El este prezent și lucrător în toate. Hristos este Stăpânul vieții, fără a se confunda cu viața, dar dând sens vieții; este Stăpânul Universului, fără a se confunda cu Universul, dar dându-i un sens; El este Domnul oamenilor, fără a fi redus la om,... Citește în continuare →
Dacă inima se unește cu mintea în lucrarea rugăciunii, atunci, pentru satana, lupta prin intermediul patimilor devine foarte grea, deoarece mintea acționează puternic și poruncitor cu acordul inimii, prin har înfrângând toate uneltirile diavolului. Acum mintea, cu atenția pe care o posedă, pătrunde până la temelia păcatului și până la rădăcinile răutății și astfel îi... Citește în continuare →
Cine nu se roagă cu duhul înfrânt și smerit este ca și cum ar încerca să fixeze boabe de fasole pe un zid de piatră. Noi ne rugăm de formă. Da, ne rugăm de formă când ne rugăm într-o stare de tulburare. Simțim că ceea ce cerem este o îndrăzneală dar, totuși, cerem. Avem obligația... Citește în continuare →
Este viu Domnul Dumnezeu! Ești foarte bine, dragul meu copil; de aceea te-a îndrăgit Hristos. Semn că te iubește este dumnezeiescul har care te cercetează încă de când erai copil și te povățuiește. Ai grijă de tine, ca nu cumva prin puținul plăcerii celei amare să amărăști atât pe Bunul Dumnezeu. Este pizma satanei, care... Citește în continuare →
“Asemenea este Împărăţia lui Dumnezeu omului împărat, care a vrut să se socotească cu slugile sale” (Matei 18, 23) Despre darea de seamă ce are să ni se ceară şi despre împăcare Nu trece repede, fără băgare de seamă, peste aceste cuvinte, ci priveşte la judecata ce se înseamnă aici; intră în conştiinţa ta proprie... Citește în continuare →
Nu se găsește niciun loc, nici cât ochiul unui purice, de unde să lipsească Dumnezeu. Se cade ca și noi, atunci când facem un păcat, să ne gândim că Dumnezeu e de față pretutindeni. Să ne rușinăm și de îngeri când facem păcatul, mai cu seamă de îngerul păzitor, dar și de sfinți, ba să... Citește în continuare →
Când Harul lucrează în sufletul celui ce se roagă, atunci îl inundă dragostea lui Dumnezeu, încât nu mai poate suferi ceea ce simte. Apoi dragostea aceasta se răsfrânge asupra lumii și a omului, pe care-l iubește atât de mult, încât cere să ia el asupra sa toată durerea și nefericirea omenească pentru a-i slobozi pe... Citește în continuare →
Dacă harul lui Dumnezeu nu luminează pe om, cuvintele pe care acesta le vorbește, oricât de multe ar fi, nu sunt de niciun folos nimănui. Sunt auzite pentru moment și în clipa următoare cel ce le aude se întoarce iarăși ca un captiv la ale sale. Dacă însă o dată cu cuvântul va lucra și... Citește în continuare →
Vedeți, astăzi mai mult decât altădată, adevărul, realitatea s-au întunecat tot mai mult și predomină înșelarea. Noi, însă, cei mai mici ca număr dintre credincioși suntem datori să ridicăm crucea restului omenirii. Fiindcă nu mai este cu putință să mai vină o dată Dumnezeu Cuvântul și să repete drama întrupării și deșertării Lui. Aceasta s-a... Citește în continuare →
De lucrarea pocăinței toți avem mare nevoie. Cine altul ne-a mai lămurit cu atâta amănunțime parcursul nostru pe drumul acesta și a arătat cum se izbândește pocăința cu fiecare caracter, cu fiecare vârstă și cu fiecare caz în parte? Numai Părinții noștri au fost aceia care ne-au lămurit și care au rămas să ne lămurească... Citește în continuare →
Fericit și de trei ori fericit este cel care ajunge să se îmbrace cu această duhovnicească haină, căci unul ca acela s-a îmbrăcat cu haina lui Hristos, după mărturia Sfântului Efrem Sirul care zice: „Smerenia este haina lui Hristos”. Sfântul Isaac Sirul arată că „smerenia se naște în inima omului și din mulțimea rugăciunilor, căci... Citește în continuare →
Ca să înțelegem bine că ne este la îndemână să fim totdeauna în sărbătoare, că pentru aceasta nu- i deloc nevoie de o zi anumită și că nu putem fi încătușați de vreme, ascultați ce zice Pavel: „Astfel, să fim în sărbătoare…”. Când scria acestea, nu era o zi de sărbătoare, ci el arăta că... Citește în continuare →
Zis-a Avva Pimen: „A întrebat oarecine odinioară pe Avva Paisie, zicând: «Ce voi face sufletului meu, că nesimțitor este și nu se teme de Dumnezeu?». Și i-a răspuns lui bătrânul: «Du-te de te lipește de omul ce se teme de Dumnezeu; și întru apropierea ta de acela te vei învăța și tu de la dânsul... Citește în continuare →
Dusu-s-a odinioară Avva Pimen, pe când era mai tânăr, către un stareț, ca să-l întrebe trei gânduri; iar dacă a venit către bătrân, a uitat unul și a întrebat numai despre cele două și, auzind cuvântul, s-a întors în chilia sa; și, cum a pus mâna ca să deschidă cu cheia, și-a adus aminte de... Citește în continuare →
gânduri din ortodoxie (2) 