Iisus Hristos este Ortodox
Pocăința, ca Taină, este punctul culminant în care duhovnicul se întâlnește cu ucenicul său și prin care el are posibilitatea și datoria să pătrundă în cele mai tainice unghere ale sufletului omenesc; prin această Taină, el trebuie să-l povățuiască și să-l ajute pe om să se descopere până la capăt, să se deschidă pe sine înaintea lui... Citește în continuare →
Ceva asemănător se întâmplă și în spovedaniile de astăzi. Vin oamenii care caută dintr-o oarecare pricină să ducă o viață în sânul Bisericii – fie să o înceapă pe aceasta, fie să o mențină. Însă ei nu se socotesc pe sine ca fiind grav bolnavi. Adesea, oamenii care vin la preot pătimesc, dar nu întotdeauna putem... Citește în continuare →
Dragostea, după calitate, e asemănarea cu Dumnezeu pe cât e cu putință muritorilor. Iar după lucrare e o beție a sufletului. După însușire, e izvorul credinței, adâncul fără fund al îndelungii răbdări, oceanul smereniei. (Sfântul Ioan Scărarul, din Maxime și cugetări filocalice, Editura Fotini, Galați, p. 151)
Blândețea este o dispoziție neschimbătoare a minții, prin care ea rămâne mereu aceeași, fie în cinstiri, fie în necinstiri. Blândețea constă în a rămâne netulburați față de ocările pe care le îndreaptă aproapele împotriva noastră și în a face sincere rugăciuni pentru dânsul. Blândețea este stâncă asupra mării mâniei, de care lovindu-se, sfarmă toate valurile, fără... Citește în continuare →
Eu nu pot sa cuget la lucrurile care au trecut, pentru că trăiesc în prezent. Ieri nu există. Ziua de mâine este a lui Dumnezeu, așa cum a fost și ieri… Deci tac! În prezentul veșnic al lui Dumnezeu. Nici măcar un gând, nimic. „Nu vă îngrijiți pentru viața voastră”, zice Domnul „căci Eu mă... Citește în continuare →
Ar trebui să încercăm să sfințim locul de muncă și să purificăm dragostea – chiar și dragostea „lumească”. Când purificăm iubirea și o păstrăm limpede și nerafinată, fără secrete – care vor fi dezvăluite într-o zi – și spunem: „Voi lucra ca o servitoare”, dar o facem ca și cum am fi profesori universitari (pentru... Citește în continuare →
Părinții au stabilit, cu darul lor de deosebire, că alta este momeala, alta însoțirea, alta încuviințarea, alta robirea, alta lupta și alta așa numita patimă a sufletului. Momeala, recunosc fericiții, e gândul simplu sau imaginea a ceva adus in inimă în chip înțelegător. Însoțirea e convorbirea cu ceea ce s-a arătat în chip pătimaș sau... Citește în continuare →
Unicul Oaspete care ne poate face sufletele fericite este Dumnezeu. Iar dacă Dumnezeu este fericirea noastră deplină și cel mai mare bun al nostru, este limpede că ceea ce ne stă în cale, în drumul nostru către El, este răul cel mai mare pentru noi. Iar un astfel de rău este păcatul. În zadar caută... Citește în continuare →
Întrebarea 2: Cum aţi defini ruşinea? Şi ar putea osândirea de bunăvoie să fie înţeleasă într-un mod dăunător nouă şi care ar putea duce chiar la deznădejde? Răspunsul 2: Da, osândirea de sine poate deveni un lucru morbid, dacă nu este însoţită de credinţă, de încredere în Dumnezeu. Dar dacă ştim înaintea Cui ne înfăţişăm,... Citește în continuare →
Sângele mucenicului nu este mai de preț decât petrecerea monahului. Pătimirea muceniciei este din constrângere, reaua pătimire pentru virtute a monahului este de voie. Așa cum Domnul prin bunăvoire a primit patima pentru noi, la fel și petrecerea nestricăcioasă a monahului poartă, în tot trupul, crucea patimii mântuitoare. Curăția monahului templu sfânt al lui Dumnezeu... Citește în continuare →
De cugetul curviei cine îl va slobozi pe păcătos ca să fie liber, fără numai leacul cel mai de seamă și cel mai bun al pocăinței? Căci și profetul, greșind, s-a folosit de această practică, zicând cu lacrimi: “Spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda” (Ps. 6, 6). Căci... Citește în continuare →
Ne lipseşte sănătatea sufletească. Sufletul iarăşi s-a afundat în iureşul soluţionării problemelor de zi cu zi. Se întâmplă ca nici să nu reuşeşti să te trezeşti cum trebuie, şi să se aprindă „notificarea" din om. Continuă starea plăcută a somnului şi enumerarea foarte neplăcută a tot ceea ce trebuie să reuşim să facem. In cap... Citește în continuare →
-De vreme ce ai hotărât să rămâi la Sfântul Munte trebuie să mergi la duhovnic să te mărturiseşti, îmi spuse într-o zi Bătrânul. Duhovnicul meu, părintele Hristofor, era sihastru la Karoulia, un loc reprezentativ pentru pustia aghioritică. Am plecat împreună cu un frate, împovăraţi de desagii plini cu mâncare pentru pustnicii de la Karoulia, care... Citește în continuare →
Cimitirele sunt adevarate clinici duhovnicesti pentru noi, cei aflati inca in aceasta viata. In pofida faptului ca au ajuns adesea subiecte de filme inspaimantatoare, cu monstri si cu duhuri razbunatoare venite din lumea cealalta, cimitirele trebuie sa ramane insa niste "propovaduitori" ai invierii noastre trupesti. Celor veniti pentru cuvant duhovnicesc, parintele Cleopa Ilie le spunea... Citește în continuare →
Psalmul 33 al lui David ne arata ca adevarata vocatie a omului este aceea de lucrator al rugaciunii neincetate: "Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea". Neputand sa-si implineasca aceasta menire, omul zilelor noastre, parca mai mult ca oricand in istorie, se vatama sufleteste prin vorbirea de rau... Citește în continuare →
Iubiți frați, astăzi vom vorbi despre pacea dătătoare de har a sufletului, de care, după cuvântul lui Dumnezeu, atârnă mântuirea sufletului nostru. Vom lua ca punct de plecare două gânduri din Psaltire, pe care le vom cita după traducerea slavonă a Sfintei Scripturi. Întâiul gând grăiește astfel: Cu cei ce urau pacea eram făcător de... Citește în continuare →
Întreabă pe un cunoscut: Ce duhovnic ai? Cutare. Ești mulțumit?. Întreabă pe altul care îi recomandă pe altcineva. Se duce la duhovnic. Nu este chiar atât de ușor să găsești dintr-o dată un duhovnic care să corespundă cu starea ta, cu problemele tale. Și de aceea rămânem la recomandarea Evangheliei: caută și vei afla. Întrebând... Citește în continuare →
Noi suntem creaţi pe pământ ca să fim râvnitorii frumuseţii nemuritoare şi părtaşi la convorbirile tainice ale lui Dumnezeu. Cunoaştem, suflete, înălţimea slavei tale şi nu te asemănăm cu animalele cele necuvântătoare. Noi nu vom avea unul şi acelaşi sfârşit cu ele, o suflete, deoarece nu avem unul şi acelaşi chip. Lor le este specific... Citește în continuare →
Fugi de lene şi trândăvie, pricinuitoare a răutăţilor, căci leneşul este ca o holdă nelucrată pe care cresc spini şi mărăcini. De aceea zice înţelepciunea: „Că multe rele a învăţat pe om lenea”. Tocmeşte şi bine lucrează ogorul cel înţelegător al sufletului tău, cu bune cugete şi cu fapte bune, ca să rodească grâu bun... Citește în continuare →
Un om oarecare, trecând prin schit, a intrat în bolniţa de pe lângă schit. Văzând numeroşii bolnavi care zăceau acolo, s-a apropiat de doctor şi l-a întrebat: „Sunt, oare, ierburi care vindecă de păcate?” Doctorul a răspuns: „Sunt şi o să ţi le arăt. Ia rădăcina ascultării, tulpina răbdării, florile curăţiei şi roada faptelor celor... Citește în continuare →
Vezi-L, omule, pe Hristos smerit cu inima. Învață cuvântul apostolesc care zice: “Și tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos și gata suntem să pedepsim toată neascultarea atunci când supunerea voastră va fi deplină”. (II Corinteni 10, 5-6). Căci aceasta Fiul lui Dumnezeu învață, zicând: “Și cel ce vrea să fie mai mare între... Citește în continuare →
Întrebarea 5 (P.S. Vasile): Părinte Zaharia, aţi folosit o frază foarte interesantă, anume că omul "trebuie să-L convingă pe Dumnezeu că este al Lui", că îi aparţine, ceea ce mi se pare a fi ceva foarte important. Cum facem aceasta? Cum au făcut Sfântul Siluan sau stareţul Sofronie? Cum Îl convingem pe Dumnezeu? Ce trebuie... Citește în continuare →
I. Pregătirea aperceptivă, necesară unei bune înţelegeri a importanţei şi a semnificaţiilor Tainei Sfântului Maslu, trebuie să plece de la o realitate evidentă a vieţii noastre liturgice: participarea credincioşilor la această slujbă este întotdeauna sporită, comparativ cu prezenţa la celelalte slujbe de seară (Acatiste, Vecernii etc.). De ce? Pentru că binefacerile ei se răsfrâng direct... Citește în continuare →
-Oare omul trebuie să lupte pentru viaţa sa până în ultima clipă sau vine un moment în care are voie să-şi dorească moartea? -Uneori simţim că am avea dreptul să spunem: „M-am săturat de viaţă şi aleg moartea". Nu ştim ce se poate întâmpla în noi şi să ne aducă la o maturitate pe care... Citește în continuare →
Text„Cei care se apropie de cei îndureraţi se apropie de Dumnezeu, deoarece Dumnezeu Se află întotdeauna alături de fiii Săi cei îndureraţi. Iar pe fiii Săi cei râvnitori, care îi ajută pe semenii lor să-şi poarte crucea, Dumnezeu îi întăreşte duhovniceste si le uşurează crucile încercărilor. * Cei care nu pătimesc împreună cu cei îndureraţi... Citește în continuare →
gânduri din ortodoxie (2) 