O mireasmă bineplăcută

Vezi că, atunci când focul se atinge de tămâie sau de o altă pulbere bine mirositoare, apare dintr-o dată fumul şi se ridică o mireasmă bineplăcută. Întocmai se întâmplă şi atunci când harul Duhului Sfânt se atinge de o inimă omenească: în clipa aceea, într-o asemenea inimă se deşteaptă suspinul şi rugăciunea cea adevărată, la... Citește în continuare →

Bogaţi şi săraci sau săraci şi bogaţi?

După cum în lumea în care trăim aflăm bogaţi şi săraci, tot aşa şi în ordinea spirituală există săraci şi bogaţi. Săracii cer de la bogaţi şi de la cei cu dare de mână ajutor şi nu se pot lipsi de el; în ordinea spirituală, săracii ar trebui să vină şi să ceară ajutor celor... Citește în continuare →

Pune feței tale strălucire, ca să dai bucurie celui ce vorbește cu tine

Arhimandrit Emilianos Simonopetritul - Relațiile cu aproapele Viața monahicească este un exemplu de societate omenească. Nici democrația nu poate avea o asemenea desăvârșire, nici monarhia, nici socialismul. Nici un sistem politic nu are desăvârșirea „statului” monahal. Fiindcă în realitate este o societate îngerească, aș spune, părințească, adică așa cum trăiau Părinții Bisericii. Dar și în... Citește în continuare →

Apropierea prin rugăciune

Bagă de seamă ca în timpul rugăciunii să nu fie nici o barieră şi nici o oprelişte între tine şi Dumnezeu sau Preacurata Maica lui Dumnezeu, sau sfinţi; nici îndoială vicleană, nici o lenevie, nici o răceală, nici o pornire cu răutate împotriva aproapelui, nici o împătimire de cele ale vieţii, ci sufletul să se... Citește în continuare →

Fiecare trebuie să înceapă cu sine

De necrezut în ce măsură ne chinuim singuri! Iar pe omul smerit poţi să-l şi loveşti, el doar te căinează pe tine pentru că te chinui singur! Aceştia sunt puţini la număr pe pământ, dar pentru ei străluceşte Soarele. Este binecuvântare de la Dumnezeu şi pentru copiii mici. De aceea, osteniţi-vă să aveţi gânduri şi... Citește în continuare →

A te socoti păcătos nu este de ajuns

Ca să dobândim însă adevărata smerenie desăvârşită, nu este îndestulător a ne socoti păcătoşi, şi nici faptul de a nu vedea nimic bun întru sine, deoarece, într-adevăr, aceasta este o realitate. După cuvintele Sfântului Isaac Sirul, „nu orice om care este modest şi tăcut, ori înţelept, ori blând din fire, a atins deja înălţimea smeritei... Citește în continuare →

Valoarea ascultării

Ascultarea are valoare numai atunci când voia este tăiată cu durere și trudă; căci obiceiurile pătimașe seamănă cu rădăcinile țepoase, iar oricine dorește să scoată astfel de rădăcini este firesc să simtă dureri și să fie înțepat, iar mâinile sale să sângereze. Același lucru se întâmplă și când sunt dezrădăcinate relele obiceiuri de dragul ascultării... Citește în continuare →

Ne-am obişnuit cu răul

Astăzi ne-am obişnuit cu toate ereziile. Aşa ne-am obişnuit cu ele, încât nu se mai tulbură nimeni de nici o erezie nouă care apare. Nu se mai tulbură nici de homosexuali, nu se mai tulbură nici de „Codul lui da Vinci”. Ne-am obişnuit cu răul. Aceasta este partea cea mai grea pentru societatea noastră. Ne-am... Citește în continuare →

Cum depășim singurătatea?

-Ce face un om dacă rămâne singur şi cum depăşeşte singurătatea? -Eu am văzut aici nişte oameni care şi-au depăşit cu bine singurătatea [arată spre călugări care şedeau în rândul din faţă]. Cum s-o depăşească? Oamenii toţi se nasc cumva singuri, dacă nu-L dobândeşti pe Hristos, zadarnic ești cu oamenii, dar cea mai sigură cale... Citește în continuare →

Contactați satelitul „Doamne”

Întrebare: Părinte, dați-ne un îndreptar practic de viață, prin care să punem și noi un început bun în viața noastră. Părintele Rafail: Da, asta e simplu, în legătură cu ce am vorbit. Apropo de faptul că toate se leagă și se dezleagă în duh și în "nevăzut", singurul dreptar pe care-l pot da tuturor este:... Citește în continuare →

Cel mai mare obstacol în viaţa duhovnicească este insensibilitatea

Cel mai mare obstacol în viaţa duhovnicească este insensibilitatea: ne-am împietrit atât de mult, ne-am obişnuit atât de mult cu asprele relaţii pământeşti, încât ne e foar­te greu să simţim atingerea blândă, tan­dră, aproape imperceptibilă, a lui Dum­nezeu. Iar când izbutim, atunci se iveşte obstacolul slăbiciunii voinţei noastre, al ezitărilor noastre şi mai cu seamă... Citește în continuare →

Gândurile cele bune

-Părinte, gândurile bune vin singure sau trebuie să le cultiv? -Trebuie să le cultivi. Să te urmăreşti pe tine însuți, să te cercetezi şi, atunci când vrăjmaşul îţi aduce gânduri rele, să încerci să le alungi şi să le înlocuieşti cu gânduri bune. Când te vei nevoi aşa, se va cultiva intenţia ta şi va... Citește în continuare →

Ascultarea între soți

Dar se poate vorbi în familie de o ascultare a soţului faţă de soţie, sau a soţiei faţă de soţ? Ascultarea e lege între dânşii; dacă nu se ascultă unul pe altul, nu pot să trăiască. Nu se poate altfel. Adică se sfătuiesc ce-i de făcut: „cutare, cutare”, se sfătuiesc. Aceea-i ascultarea unuia faţă de... Citește în continuare →

Porunca lui Dumnezeu ne aduce viața veșnică

… Niciodată nu trebuie să fim indulgenţi cu patimile noastre. Îl urmăriţi pe tâlharul care a furat pentru că nu a avut ce mânca. Însăşi necesitatea lui firească nu-i dezvinovăţeşte fapta. Fiţi sever faţă de sine. Fiecare concesie faţă de pa­timi ucide curăţia simţământului moral. Conşti­inţa, această firească lege morală, întipărită în inima noastră, amuțește... Citește în continuare →

Scrisori către M.S.

Din ce pricină simţi durere şi chin în ini­mă? Fireşte, din pricina patimilor. Unde este Duhul Domnului acolo este libertate (2 Cor. 3, 7). Iar eu voi spune unde este patimă, acolo este strâmtorare şi suferinţă. Faptul că patimile trăiesc în inima noastră este un lucru neîndoielnic, însă ele nu îşi arată greutatea chinuitoare atunci... Citește în continuare →

Maica Domnului ne-a făgăduit că este cu noi în toate zilele

După înălțarea la ceruri a Mântuitorului Hristos, Maica Domnului era marea mângâiere a Sfinților Apostoli și a celor ce crezuseră și urmaseră dumnezeiescului învățător. Inima Maicii Domnului ascundea multe taine și negrăite bucurii. Văzuse atâtea lucruri minunate, auzise atâtea cuvinte nemaiauzite, atâtea taine îi va fi încredințat Fiul ei, Domnul Hristos, pe care ea le... Citește în continuare →

Bucuria adevarată

–Părinte, oamenii lumeşti spun că simt un gol, deşi au toate bunătăţile. –Bucuria adevărată, curată se poate găsi numai lângă Hristos. Dacă te uneşti cu El prin rugăciune, vei vedea sufletul tău răsplătit. Oamenii lumeşti caută bucuria în distracţii. Unii oameni duhovniceşti o caută în discuţii teologice, în predică etc. Dar când se termină acestea... Citește în continuare →

Revolta protopărinţilor Adam şi Eva

Revolta protopărinţilor Adam şi Eva a distrus egalitatea dintre oameni, schimbând-o în putere de dominaţie. Oamenii au fost creaţi egali de Creatorul lor. Pierderea egalităţii şi ierarhizarea oamenilor în conducători şi conduşi, liberi şi sclavi, prin exercitarea puterii de stăpânire a primilor asupra celorlalţi, a fost rezultatul neascultării protopărinţilor de porunca dată acestora de către... Citește în continuare →

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑